Despre noi
Festivalul își propune să promoveze folclorul și muzica populara veche, cantata la cobza, îmbinată cu ritmuri moderne, intr-o zona turistica de o rara frumusete si extrem de ofertanta din perspectiva mediului natural, obiceiurilor si traditiilor si chiar mitologiei locului - comuna Polovragi, judetul Gorj.
Misiune, viziune și istoric
De ce Lira Tracă?
PARADIGMA COBZEI sau TARAFUL LUI ORFEU - 12 țări în jurul unei singure Lire
TARAF: Mică formație muzicală (de lăutari), care cântă muzică populară; din arab. taraf = "parte".
ORFEU: legendar cântăreț trac, simbolul universal al muzicii esențiale.
INSTRUMENTELE MUZICALE VIZATE DE PROIECT
Cobza, Lăuta, Trakiotiki Lyra, Lyra Trakis, Cretan Lyraki, Lirica Dalmacija, Gădulca, Kemenche classic, Rebek-ul, Gudok-ul, Lira Calabrese, Rebab-ul
În antichitatea latină (sec. I î.Ch.), cobza era numită de romani LIRA TRACĂ (Tracae Cythara) și a fost instrumentul specific imensului teritoriu ocupat de populația tracă, din care făceau parte și geto-dacii. Tot din neamul tracilor făceau parte și frigienii din Asia Mică.
Reprezentantul legendar al culturii muzicale tracice a fost, după cum se știe, Orfeu. De altfel, dacă e să judecăm după scrierile antice, muzica tracilor pare să fi avut un rol determinant în cristalizarea artei universale a sunetelor. În „Geografia” sa, istoricul și geograful Strabon din Amesia (60 î.H.-21 d.H.), referindu-se la originea muzicii vechi, făcea următoarele consideraţii:
„Muzica întreagă, privită atât ca melodie, cât și ca ritm și cuprinzând și instrumentele, e socotită ca fiind de origine tracă și asiatică. Aceasta se vede și din locurile unde muzele sunt cu deosebire cinstite.
Într-adevăr, în vechime, Pieria, Olimpul, Pimpla, Leiberthros erau localități și munți ai tracilor, pe câtă vreme acum pe acestea le stăpânesc macedonenii. Heliconul a fost închinat muzelor de către tracii care locuiau în Beoția și care au consacrat nimfelor peștera lui Leiberthros. Se spune că cei care s-au ocupat în vechime cu muzica - Orfeu, Musaios și Thamiris - sunt traci. Şi numele Eumolp (personaj trac al cărui nume se traduce «cel care cântă bine»> n.n.) tot de la traci vine". Aşadar, dacă luăm ca reper adevărul, unanim acceptat, că Orfeu era trac și că instrumentul la care cânta era lira, putem avansa ipoteza, istoricește sustenabilă, că lira la care cânta Orfeu, tracul, era chiar LIRA TRACĂ.
S-a vehiculat ideea că acest instrument s-ar trage din lăută. Numai că lăuta, care este de origine arabă (al-oud), este un instrument melodic, evoluat, și a fost așa încă înainte de adoptarea lui în Europa. Nu se cunosc cazuri, în istoria muzicii, ca un instrument ritmic să fie derivat dintr-unul melodic, ci numai invers. Deci în niciun caz cobza nu provine din lăută, eventual lăuta s-a dezvoltat din cobză. Seamănă cu lăuta, e adevărat, mai exact cu varianta primitivă a lǎutei (de până în secolul al XVIII-lea), care avea și ea gâtul „fracturat”. Grifura lăutei era însă (și este) mult mai lungă, ceea ce permite o mai lejeră mișcare a degetelor pe corzi.
Un argument în favoarea ipotezei că lira la care cânta Orfeu era LIRA TRACĂ (și nu lira grecească, așa cum îl vedem pe Orfeu reprezentat în basoreliefurile Greciei antice) este și un ,,detaliu❞ descoperit recent, într-un catalog din 1833 din arhiva Muzeului Academiei Regale din Mantova (Museo della Reale Academia di Mantova). În acest catalog, alături de imaginea, în basorelief, reprezentându-l pe „Orfeu în Infern”, este prezentată și povestea personajului. Scrie, în acel catalog, la pagina 12: „Non è alcuno, che ignori la pietosa istoria d'Orfeo, il quale coll' incanto della SUA LIRA TRACA uomini e fiere a seguir-lo...". (în traducere liberă: „Nu e nimeni care să nu cunoască impresionanta poveste a lui Orfeu, cel care, cu cântecul LIREI SALE TRACE, oameni și fiare făcea să-l urmeze etc., etc..."). [Miron MANEGA]